chiondorîș
adv. – Chiorîș, cu
ochii încrucișați. Origine necunoscută. Aparține
fără îndoială aceleiași
familii a lui
chiomb; și, avînd în
vedere vb.
închiorcoșa, der. de la onomatopeea
chior, se
poate propune o origine expresivă. În fonetismul său a înfluențat probabil tc.
kandiriș „acțiune și
mod de a
convinge”, sau, după Scriban,
Arhiva, 1914, 133, mag.
kondoros „încrețit”; după Șeineanu, I, 115,
ar trebui să se gîndească la contaminarea lui
chiomb cu
chiorîș. – Der.
chiondoreală, s.f. (încruntare);
(în)chiondora (var.
(în)chiondorî), vb. (a se încrunta). Acest ultim cuvînt este
fără îndoială identic cu
încondura, vb. (a se
umfla în
pene, a se împăuna, a se
fuduli), cuvînt care s-a
referit probabil la
început la
păun (după Șeineanu, II, 145, de la
condur „
pantof”; împotrivă
Graur,
BL, VI, 153).