chichíe (chichíi),
s.f. – (Înv.)
Cutie,
sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea,
Dacor., I, 262). Din același cuvînt, printr-o der. internă a
rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea,
Ibid.), provine
chichiță, s.f. (
cutie;
cufăr;
sertar;
tertip), de
uz curent, și desigur
chichineață, s.f. (
cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -
neață sau prin contaminare cu
coteneață.