chemuluí (-uésc, -ít),
vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var.
chimului. Mag.
kém(l)elni (Lacea,
Dacor., IV, 778). Cuvînt
rar. Gáldi,
Dict., 114,
pornește de la var. și o explică prin mag.
kimél. – De
aici, în Mold., expresia
cu nechimiluita (var.
cu chiuita), cu sensul de „
fără socoteală, în exces”.