chelár (chelári),
s.m. – Majordom, intendent,
persoană care deținea
cheile cămării unei
gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în
parte prin intermediul sl.
kelarĭ. La origine este lat.
cellarium (cf. it.
cellaio, fr.
cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a
dat și
chelar, s.n. (
cămară, depozit de provizii), cf.
celar. Cuvîntul gr. a
trecut în tc., bg.
kiler, de unde dubletul
rom.
chiler, s.n. (
cămară). – Der.
chelăriță, s.f. (
soția chelarului;
femeie care îndeplinea funcția de
chelar);
chelărie, s.f. (îndeletnicirea de
chelar).