chelălăí (-ăésc, -ít),
vb. – A
scheuna (despre cîini). – Var.
schelălăi. Creație expresivă, cf. ngr. ϰελρίζω „a
murmura”, prov.
quila, fr. (Marne)
quialer, cu aceeași accepție. – Der.
chelălăială, chelălăitură, chelălăit, chilălău, s.f. și n. (
scheunat). Cf.
schilă.