chéfe (-e),
s.f. – Periuță, măturică. Mag.
kefe. – Der.
chefelui, vb. (a
peria; a se
crăpa), din mag.
kefélni (
DAR).
Puțin folosit, în Trans. De la o var.
chefelni, care se folosește tot în Trans.,
ar proveni, după Scriban,
chelfăni, vb. (a
bate tare pe cineva), explicație care este ispititoare,
chiar dacă nu se lămurește
bine circulația extinsă a ultimului cuvînt, în comparație cu
aria modestă a celorlalte. – Der.
chelfăneală, s.f. (
bătaie).