cavalér (cavaléri),
s.m. –
1. Titlu nobiliar
conferit de
rege. –
2. Titlu dat unei
persoane dintr-un
ordin cavaleresc. –
3. Titlu onorific
conferit posesorului anumitor decorații. –
4. Persoană avînd
titlu de
cavaler. –
5. Călăreț. –
6. Om generos,
nobil; amabil. –
7. Holtei,
burlac. – Mr.
căvăler. It.
cavaliere, fr.
cavalier, chevalier, prin intermediul
rus.
kavaler (Sanzewitsch 199;
DAR); cf. ngr. ϰαβαλλάρις, bg.
kavaler. Der.
cavaleresc, adj. (de
cavaler; înv. fățiș, pe
față);
cavalerește, adv. (în
felul cavalerilor, sincer,
deschis);
cavalerie, s.f. (călărime; instituția cavalerilor);
cavalerism, s.n. (
purtare de
cavaler);
cavalerist, s.m. (călăreț);
cavaleros, adj. (cavaleresc).