cáptuh (-huri),
s.n. – Pînză de căptușit, pînză
groasă. – Var.
căptuh. Germ.
Kapptuch (Pușcariu,
Dacor., II, 594;
DAR). A intrat probabil în
limbă cel mai tîrziu în
sec. XVII,
căci der.
căptuși apare deja la Cantemir. Der.
căptuși, vb. (a aplica la o
haină căptușeală; a acoperi cu husă; a
face rost, a obține);
căptușeală, s.f. (material cu care se dublează, în interior, un
obiect de îmbrăcăminte; husă, învelitoare).