cápie (cápii),
s.f. –
Boală a ovinelor, amețeală. Sl.
kaplja (Cihac, II, 39; Loewe 70;
DAR). – Der.
căpia, vb. (despre
animale, a se îmbolnăvi; a se
țicni, a o
lua razna);
căpială, s.f. (capie, amețeală);
căpietură, s.f. (capie);
capiu, adj. (
bolnav de capie; îndobitocit).