cánge (cắngi),
s.f. –
1. Cîrlig. –
2. Bucată de pînză
groasă pe care
unii croitori o folosesc
spre a-și fixa pe genunchi materialul pe care
îl lucrează. –
3. Gheară. – Var.
cance, cangă, gance. – Mr.
gance, megl.
candže. Tc.
kance (Șeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg.
kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657,
îl consideră de origine sp. și intrat în tc. pe filieră
italiană.