cancelár (cancelári),
s.m. –
1. Șeful guvernului. –
2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.)
canțelar, canțălar. Lat.
cancellarius (
sec. XVII), var. cu pronunțarea germ. – Der.
cancelarie (var.
canțelarie, canțelerie, etc.), s.f. (
birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative;
birou, cabinet;
sala profesorilor);
cancelariat, s.n. (cancelarie; funcția de cancelar);
cancelarist, s.m. (Trans., funcționar de
birou), din germ.
Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil
canțelarie de la
rus.
cancelarije.