căprár (căprári),
s.m. –
Păstor de
capre. – Mr., megl.
căprar. Lat.
caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it.
capraio, prov., cat.
cabrier, fr.
chevrier, sp.
cabrero,
port.
cabreiro. Nu trebuie să se
confunde cu omonimul său
căprar „
caporal”. cf.
caporal. Der.
căprăreasă, s.f. (păstoriță de
capre);
căprăreață, s.f. (stînă de
capre), pe care Candrea-Dens., 249,
îl derivă de la un lat. *
capraricia, cf. sp.
cabreriza,
dar care
poate fi și un der. intern, cu suf. -
eață (cf.
strungăreață, porcăreață);
căprărie, s.f. (stînă de
capre);
căprărit, s.n. (stînă de
capre).