cârcióc (cârciócuri),
s.n. – Chichiță,
tertip,
cursă. – Var.
cîrciog. Rus.
kručjok (Scheludko,
BA, I, 161; Bogrea,
Dacor., IV, 856). – Der.
cîrciogar (var.
cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s.m. (certăreț, scandalagiu);
cîrciocos, adj. (complicat,
încurcat);
cîrciogăresc, adj. (avocățesc);
cîrciogărie, s.f. (subterfugiu, încurcătură).