burlác (burláci),
s.m. – Necăsătorit. Din
rus.
burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și
DAR; însă Berneker recunoaște că
termenul este obscur în
rusă. – Der.
burlăcesc, adj. (de
burlac);
burlăcește, adv. (ca
burlacii);
burlăci, vb. (a
trăi ca
burlac);
burlăcie, s.f. (viață de
burlac).