bulgúr (-ruri),
s.n. –
1. Grîu
măcinat mare. –
2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr.
blugure, megl.
bulgur. Tc.
bulgur „
griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg.
bulgur, sb.
bungur. Pușcariu 234
îl deriva de la lat. *
bulgulus, opinie la care a renunțat în
DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382.