buiurdíu (-íe),
s.n – (Înv.)
Ordin, decret. – Var.
buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc.
buyur(ul)du „
ordin dat de un guvernator de
provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der.
buiurdusi (var.
buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc.
buyurmak, aorist
buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).