Brașóv
s.m.
Numele unui
oraș din Trans. Probabil de la
numele sl.
Braša (Drăganu,
Dacor., VII, 236), cf. însă
bîrsă. – Der.
brașovean, s.m. (locuitor al Brașovului; vînzător de mărunțișuri; trăsură cu acoperiș boltit);
brașoveancă, s.f. (
prăvălie de mărunțișuri);
brașoavă, s.f. (
minciună,
gogoașă), al
cărui semantism se explică desigur prin
tendința de a exagera
proprie vînzătorilor, cf. fr.
boniment (Șeineanu,
Semasiol, 173)
brașovenește, adv. (în
mod exagerat).