bóndră (bóndre),
s.f. – (Trans. de Nord) Cîrpă,
zdreanță. – Var.
bandură. Săs.
bändel (Drăganu,
Dacor., VI, 280-2). Mai
puțin probabilă supoziția lui
Pascu,
Beiträge, care
pornește de la sl.
bandura „
lăută”. – Der.
bondros, adj. (măscărici,
persoană deghizată);
bondreț, s.m. (larvă);
bondrosi, vb. (a acționa stîngaci, a
lucra prost);
îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a
îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din
aceste cuvinte poate avea o explicație diferită, cu atît mai
mult cu
cît circulă în alte
părți ale teritoriului
rom., și este evidentă compunerea sa pe
baze expresive. Din
rom. trebuie să provină mag.
bondrus „mascat” care, după
DAR,
ar explica acest cuvînt
rom.