BÍSMUT
(‹ fr. {i}) s.n. Element chimic (
Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p.t. 271ºC, p.f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753.