bîrzói (-oáie),
adj. –
Ridicat, îmbîrligat; se
spune exclusiv despre
coada unor
animale,
cum sînt cîinele,
capra,
calul etc. Sl.
bŭrzŭ „rapid” (› sb.
brz, bg.
brăz; cf. Berneker 108), în
parte contaminat de mag.
borzolni (›
rom.
burzului). În
afară de influența
acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui
bîrzoi se explică printr-o confuzie
între cauză și
efect,
căci animalele care
aleargă o
fac de
obicei cu
coada ridicată. Der.
bîrzeică, s.f. (
sanie);
bîrzoi, vb. (a-și
pierde cumpătul, a-și
ieși din
fire; a se zbîrli, a se
speria);
bîrzoiat, adj. (zbîrlit;
prost dispus);
îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți).
Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași
familii cuvîntul
bîrzoc, s.m. (cînepă ce rămîne
fără a
crește), care trebuie probabil
înțeles „
plantă ce
crește rapid”,
adică „(
plantă) prematură, care nu
ajunge la maturitate”.