BARÁJ
(‹ fr.) s.n.
1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid,
beton etc.)
2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de
apă, pentru ridicarea nivelului
apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai
înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România,
b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe
Argeș (167 m),
b. Gura
Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin.
stăvilar, zăgaz.
3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane.
4. Piedică, barieră.
5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (
b. antitanc,
b. contra infanteriei). Se realizează:
b. explozive (cîmpuri de mine),
b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.),
b. chimice (substanțe toxice de luptă).
6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial.