azímă (ázime),
s.f. – Pîine de
aluat nedospit. – Var.
azmă. Mr.
adzîmă, megl.
azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu,
Elementele, 472). Este cuvînt popular, probabil intrat în
rom. din primele secole
ale creștinismului; cf. ven.
azme, calabr.
áyimo,
port.
asmo, (REW 850). – Der.
azăm, adj. (care nu fermentează; se
spune în Trans. despre conservele în
oțet sau
saramură care
încă nu s-au
făcut);
azimioară, s.f. (
turtă);
azimit, s.n. (înv., sărbătoare a
azimei, în religia iudaică), din ngr. ἀζυμίτης.