áură (-re),
s.f. –
Boare,
zefir. – Mr.
avră, megl.
aură. Lat. (it.)
aura (
sec. XIX). Este cuvînt folosit
aproape exclusiv de
poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi
fost popular în
trecut, deoarece se conservă în
dialecte. În Candrea-Dens., 121,
apare ca cuvînt popular.