așteámăt
adv. – Pe
ascuns, pe furiș. Origine necunoscută. Cuvînt
puțin folosit, pe care
Iordan,
RF, II, 276, a încercat să-l
reducă la sb.
štimati, din lat.
aestimare „a
aprecia”; și Pușcariu,
Dacor., V, 411-20, la un lat.
scema, din gr. σχῆμα, cf.
schimă. Ambele
ipoteze nu lămuresc semantismul. Cf. REW 7684a.
Poate germ.
anstimmend?