așezá (așéz, așezát),
vb. –
1. A pune într-un
loc. –
2. A pune, a
aranja. –
3. A stabili, a fixa. –
4. A
dispune, a institui. –
5. A orîndui, a
aranja, a organiza. –
6. A hotărî, a
decide, a
cădea la
înțelegere. –
7. (refl.) A
sta liniștit. – Mr.
aședz, așidzare. Lat. *
assĕdiāre, de la
sĕdēre sau de la
sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pușcariu 142; REW 721;
DAR); cf. sp.
asear, și fr.
asseoir ‹ lat.
assedere. Sensurile secundare
coincid cu evoluția semantică a sp.
asear (cf. 5) și
sentar, și a fr.
asseoir, assiete (des impôts), cf. 4. Cf. dubletul neol.
asedia. Der.
așezămînt, s.n. (instituție; locaș; situație; constituție; dispoziție;
înțelegere);
așezămîntar, s.m. (înv., slujbaș însărcinat cu împărțirea contribuțiilor);
așezător, adj. (stabil, stabilit);
așezătură, s.f. (
teren jos,
terasă). Din
rom. provine
săs.
aschezân.