arm (ármuri),
s.n. –
1. (Olt.)
Coapsă. –
2. Parte a
piciorului de dinapoi al unui
animal, cuprinsă
între crupă și
gambă. – Var.
armur. Mr.
armu. Lat.
armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661;
DAR); cf. sard.
armu, cors.
erme, fr.
ers. Sensul de „
coapsă” nu
apare în dicționare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică var.
armur printr-un dim. *
armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl.
armuri (Byck-
Graur 28). Der.
armurar (var.
armurare, armurăriță,), s.n. (
specie de
ciulini, Carduus Marianus; tumoare la
vite), pe care
DAR îl explică printr-un lat. [
tumor] *
armoralis. Din
rom. a
trecut în mag.
armurár (Edelspacher 8).