ái (ái),
s.m. – Usturoi. – Mr., megl.
al’ŭ, istr.
ǫlú. Lat.
alium (Pușcariu 47; Candrea-Dens., 25; Rew 366;
DAR); cf.
alb.
aj, it.
aglio, prov.
alh, fr.
ail, cat.
all, sp.
ajo,
gal.,
port.
alho. – Der.
ai (var.
aia), vb. (a condimenta cu usturoi);
aișoară, s.f. (
plantă, usturoiță);
aișor, s.m. (ghiocel;
crin-de-
pădure;
plantă);
aitură, s.f. (
piftie cu usturoi);
aiuș, s.m. (
plantă, Alium silvestre).