agonisí (-sésc, -ít)
vb. –
1. (Înv.) A
munci, a trudi. –
2. A obține, a cîștiga. –
3. A economisi, a pune deoparte. -Mr.
agunisescu, agunisire „a
munci”, megl.
angunisés,
a(n)gunisiri „ a se
grăbi”. Mgr. ἀγωνίξομαι, aorist ἀγώνισα „a
lupta” (Roesler 563;
DAR), de unde provin și it.
agognare „a dori amarnic”, și în toate
limbile romanice,
agonia (
rom.
agonie, s.f., din fr.;
agoniza, vb.;
agonistic, adj.). – Der.
agoniseală, s.f. (
muncă; cîștig,
bunuri);
agonisită, s.f. (cîștig,
economii);
agonisitor, adj. (muncitor; care cîștigă
bine prin
muncă).