ADULMECÁ
,
adúlmec, vb. I.
1. Tranz. și intranz. (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc.
2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A căuta să
afle, a umbla după... ; a urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea.
Avem oameni care adulmecă galbenii (NEGRUZZI). ♦ Refl. A se cerceta cu neîncredere unul pe altul; a se măsura, a se scruta. [Var.: (reg.)
adurmecá vb. I]