ACOPERÍRE,
acoperiri, s.f.
Acțiunea de
a (se) acoperi și rezultatul ei.
1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
2. Fig. (
Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite
acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr.
A avea acoperire = a fi la
adăpost de un reproș sau de o
acuzare, pentru o
acțiune săvârșită conform unor indicații precise.
3. (Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (Concr.) Fond care servește la
achitarea unei obligații. ♢
Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei
țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).