ACOMPANIÁ,
acompaniez, vb. I. Tranz.
1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente.
2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.:
-ni-a] – Fr.
accompagner.