ABLÁȚIE,
ablații, s.f.
1. Proces de pierdere a gheții prin topire, evaporare sau prin ruperea bucăților de gheață din fruntea ghețarului, sub formă de gheață moartă.
2. Proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafața scoarței terestre, prin intermediul agenților externi geomorfologici (apă, vânt, gheață etc.). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999,
Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București]