abitír,
adv. – Mai
mult, mai
bine, mai
tare (decît...) (numai
împreună cu
mai). < Tc.
better „mai
rău” (Iogu, GS, V, 181). Este
puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și
DAR cu tc.
abeter, comparativ de la
abe „
clar”. După Lokotsch 5, din per.
ᾱbdᾱr „
clar”.