ABISÁL, -Ă
(‹ fr., germ.) adj.
1. care se află la mari adîncimi în mări și oceane (
ex. zonă a.); care trăiește la adîncimi în mări și oceane (
ex. animal a.). ♦
depozite a. = sedimente
eupelagice alcătuite din suspensii foarte fine de natură terigenă, din resturi organice, din cenușă vulcanică și praf cosmic care formează pe fundul Oceanului Planetar mîluri calcaroase cu globigerine, mîluri silicoase cu
radiolari și
diatomee, și
argile roșii
abisale. ♦
Rocă a. = rocă intrusivă plutonică, consolidată la mari adîncimi
ale scoarței terestre din corpuri batolitice, lacolitice etc.
Groapă sau
fosă a. = formă majoră a reliefului fundului oceanelor, cu aspect de groapă sau șanț, avînd adîncimi ce depășesc 6.000 m, axată pe o ruptură a scoarței terestre.
Regiune a. = zonă de mare adîncime a fundului mărilor și oceanelor (76/100 din Oceanul Planetar), situată sub taluzul continental, ce cuprinde platourile și gropile
a. 2. Psihologie a. = termen folosit adesea pentru desemnarea curentelor psihanalizei: doctrina lui Sigmund Freud; „psihologia individuală” a lui Alfred
Adler; „psihologia analitică” a lui C.G. Jung ș.a.
P.a. își propune să studieze straturile cele mai profunde și mai vechi
ale personalității, zone ce nu sînt direct accesibile conștiinței.
3. Categorii abisale = categorii
ale inconștientului care, în concepția lui
L. Blaga, determină stilistic toate creațiile culturale
ale umanității.