abá
(abále), s.f. –
Dimie, țesătură
groasă de
lînă. – Mr., megl.
abă. < Tc.
aba (Miklosich,
Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg.
aba – Der.
abager, s.m. (
persoană care
fabrică sau
vinde țesături; croitor);
abagerie, s.f. (
fabrică sau
prăvălie de țesături);
abagiu, s.m. (
persoană care
fabrică sau
vinde țesături).