SPĂTĂRÍE,
spătării, s.f. (Înv.)
1. Demnitatea, rangul de (
mare)
spătar. ♦ Instituția condusă de (marele)
spătar; clădirea în care funcționa această instituție.
2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ♢
Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din
spătar2 + suf.
-ie.