BĂLȚÁȚ, -Ă,
(lat.
balteatus) adj.
1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori deschise formînd pete. ♦ (Substantivat, f.)
Bălțată românească = rasă de taurine cu însușiri mixte (lapte și carne), creată în Transilvania,
Banat și Bucovina la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, prin încrucișarea vacilor locale din rasa sură de stepă cu tauri simmenthal. De culoare
bălțată albă cu galben, vacile au în medie o greutate de 550 kg și o producție anuală de 3.000 l lapte.
2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; îmbrăcat fără gust.