AZTÉC, Ă
(‹ fr. {i}) s.m. și f., adj.
1. S.m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă.
A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice
ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ate triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, hauxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg.
Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație.
2. Adj. Care aparține
a (1), privitor la
a. ♦
Arta a. v.
artă precolumbiană.