AVIÁȚIE
(‹ fr.) s.f.
1. Navigație aeriană cu aeronave mai grele decît aerul (planoare,
avioane, elicoptere etc.); tehnica acestei
navigații. Primele zboruri au fost făcute cu planoare, remarcabile fiind încercările lui O. Lilienthal (1890).
Avioane cu motoare cu abur au fost construite de A.F. Mojaiski (1882) și de C.
Ader (1897). Frații O. și W. Wright au construit primul
avion cu motor cu ardere internă., realizînd primul zbor, cu decolare prin catapultare, în 1903. Traian Vuia a construit un
avion cu care s-a efectuat prima decolare cu mijloace proprii de bord (18 mart. 1906), iar H. Coandă a realizat în 1910 prima încercare de zbor cu un
avion cu reacție, de construcție proprie. În România, primele
avioane au fost construite de Aurel Vlaicu (1910-1911). Printre pionerii
a. se numără și A. Santos-Dumont, H. Farman, L. Blériot (a traversat Marea Mînecii în 1909), Ch. Lindberg (a traversat Oceanul
Atlantic în 1927), V.P. Cikalov (a efectuat primul zbor peste Polul Nord în 1937) ș.a. După al doilea război mondial perfecționarea construcției
avioanelor și folosirea motoarelor cu reacție au permis atingerea unor viteze de zbor superioare vitezei sunetului și realizarea unor
avioane de foarte mare capacitate și cu întinsă rază de acțiune.
2. Ramură a aeronauticii care se ocupă de construcția și de funcționarea aeronavelor mai grele decît aerul. ♦ Totalitatea avionelor unei țări,
ale unei societăți comerciale etc. ♦ Expr.
A. civilă = ansamblul aeronavelor, instalațiilor și personalului care se folosesc la transportul călătorilor și mărfurilor, în scopuri utilitare, sanitare, turistice etc.
A. sanitară =
a. destinată transportului de urgență al celor grav bolnavi, a răniților și accidentaților, precum și a medicamentelor, a sîngelui pentru trasfuzii etc.
A. sportivă = ramură sportivă care cuprinde aeromodelismul, planorismul, parașutismul, zborul cu motor și construirea de micromodele.
A. militară = forța aeriană militară.