zîrnă (-ne),
s.f. –
1. Plantă veninoasă, solan (
Solanum nigrum). –
2. Lăsnicior (
Solanum dulcamera). Sl.
zrŭno „
grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din
cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *
dierna (
Col. lui Traian, 1873, 80) sau *
prodiorna (
Ist. critică, II, 1, 270),
ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag.
zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der.
zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca
fructul, cf.
pipernici (nu este probabilă legătura cu sl.
zarinati „a
închide”, sugerată de Cihac, II, 305).