tușiná (-néz, -át),
vb. –
1. A
tunde. –
2. A
tunde oile. Lat.
tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb.
*tonsĭonāre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș
rom.
tușină „tunsoare,
lamă tunsă”, cuvînt
puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu,
Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea,
Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard.
tosone, fr.
toison. – Der.
tușinat, adj. (
tuns;
tăiat);
tușinătură, s.f. (
canură,
partea mai
scurtă a
lînii).