trunchíu (-i),
s.m. –
1. Corp (uman). –
2. Tulpină (de
copac). –
3. Linie directă a unei a unei
familii, ascendent
comun. –
4. Butuc,
buștean. –
5. Butucul măcelăriei. –
6. Butucul rotarului. – Lat.
truncŭlus (Densusianu,
Hlr., 139; Pușcariu 1765; REW 8955), cf. sp.
troncho. – Der.
trunchia, vb., formație neol., după fr.
tronquer;
truncher, s.m. (Mold., măcelar, stăpîn);
trunchios, adj. (cu trunchi robust).