tîrnosí (-sésc, -ít),
vb. –
1. A
sfinți o
biserică. –
2. A se
lua de
păr, a se
părui. Sb., cr.
tronosati, din gr. θρόνος „
tron” (Miklosich,
Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide,
Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu
tîrnui (după Bogrea,
Dacor., IV, 850, din
rus.
trimositĭ). – Der.
tîrnosanie, s.f. (sfințire);
tîrnoseală, s.f. (sfințire; Olt.,
ceară care rămîne după sfințirea unei
biserici și care se
păstrează de
obicei).