tîmplă (-le),
s.f. – Iconostas. Lat.
templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb.
templa, templo (Miklosich,
Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer,
Gr., 140),
alb.
templë. Der.
directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu,
Semasiol., 39; REW 8630;
Pascu, I, 169;
Iordan,
Dift., 108; Rohlfs,
Differenzierung, 69)
ar conveni mai
bine din
punct de
vedere fonetic,
dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de
presupus că
vechile iconostase
erau simple
ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „
grindă, bîrnă”,
pierdut în cuvîntul
rom.,
dar conservat în mr.
templă „bîrnă”. De
aici tîmplar, s.m. (
dulgher), pe care Tiktin și Candrea
îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care
face iconostase”. – Der.
tîmplăresc, adj. (de tîmplar);
tîmplări, vb. (a îndeplini
meseria de tîmplar);
tîmplărie, s.f. (dulgherie).