tejgheá (-éle),
s.f. –
1. Masă pe care se expune
marfa. –
2. Masă de lucru pentru meseriași. –
3. Ladă,
cutie. – Var.
tijghea, teșghea. Tc. (per.)
tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65), cf.
alb., bg.
tezgiah, sb.
tezgia. – Der.
tejghetar, s.m. (vînzător la
tejghea; casier), din tc.
tezgiathar.