strepezí (-zésc, -ít),
vb. – A
produce o senzație de iritare a
dinților. – Var.
sterpezi. Origine incertă.
Ar putea proveni din
strepede, ca sp.
hormiguear „a avea mîncărime”, de la
hormiga; sau din lat.
interpedῑre „a se
prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei
forme *
exterpedῑre și
poate printr-o
apropiere cu
a serbezi. Alte explicații sînt la
fel de îndoielnice; din sl.
strupititi „a
deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat.
stupidῑre (Crețu 371); din
strepede,
dar prin intermediul
ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *
extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din
serpidus ‹ lat.
serpĕre, prin intermediul
alb.
štrep (Philippide, II, 734); din it.
strapazzare „a maltrata”, cf.
alb.
strapizoń (Scriban).
Uz general (
ALR, I, 90). – Der.
strepezeală, s.f. (iritare a
dinților).