străghiáță,
s.f. –
Caș, brînză de
vaci. – Var.
stereghiață,
Banat străghiată. Mr.
străgl’ată, megl.
strigl’ată. Origien incertă. După
Pascu, I, 68 și
Arch. Rom., VI, 265, din lat.
(lac) *extracoagulatum › *
extracaglata ›
*extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea,
GS, III, 428 și Giuglea,
Dacor., III, 617, în
loc de
lac strangulatum. Mai probabil der. de la
stereghie, v.
aici;
dar formele dialectale nu sînt
clare. – Der.
străgheța, vb. (Olt., a coagula).