sfîrnár (-ri),
s.m. – Comerciant. – Var.
sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat.
fenerarius (Giuglea,
Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în
contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație
pornind de la
sfîrlă nu este
clară.
Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.)
svarati „a
amăgi”,
căci se folosește în
general cu
nuanța de „negustor
fără scrupule”. – Der.
sfîrnărie, s.f. (
comerț,
negoț). Mai
ales în Trans.