scărpiná (-árpin, -át),
vb. –
1. A se rîcîi, a se
freca. –
2. A
ciupi, a
simți mîncărime. – Var.
Banat scărpăna, scărpeni. Mr.
scarchin, scărchinare, megl.
scarpin, scărpinari. Lat.
scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi,
R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad.
skarpiner, it. de N
skarpinari, calabr.
scarpinnare „a
rupe”. Păstrarea lui
i indică în
rom.
prezența unui
ῑ (Tiktin).
Ipoteza unui lat. *
scalpĭnāre (Meyer,
Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară.
Uz general (
ALR, I, 95). Der.
scărpinătoare, s.f. (
țesală, răzuitoare);
scărpinătură, s.f. (răzuire);
scărpiniș, s.n. (mîncărime).