răntuí (-uésc, -ít),
vb. – A despărți, a separa. Mag.
ránt (Gáldi,
Dict., 154). În Trans., și înv.,
dacă este același cuvînt cu
răntuna, rîntuna, vb. folosit în
sec. XVII în Mold., glosat
a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin
re – înturna.